flag_ru.gif (1491 bytes)
flag_nl.gif (1281 bytes)
flag_de.gif (1245 bytes)
flag_ch.gif (764 bytes)
flag_fr.gif (1250 bytes)
E-mail us at:office@kwasizabantu.ro                                                                                                        Return to KSB Home page
Download predici  
miniconferinte tineri 2008

Clic aici::
    După ce am păcătuit, vine diavolul şi ne şopteşte: „Acum unica ta scăpare este: pune capăt zilelor tale!” pentru că am ajuns la
margine, la capătul puterilor noastre, la capătul plăcerilor noastre.
Există o singură speranţă aici, o singură nădejde: Isus în vieţile noastre! Ca Domnul Isus să vină la această groapă, la acest
cadavru şi aici El să-Şi aducă viaţa. Aşa noi ştim de Lazăr, care odată a fost deja pus în mormânt.

Ioan 11
:38-40; 43-44

    Aici citim despre  Lazăr care a fost pus într-o peşteră, într-un mormânt, a fost îngropat acolo, o piatră fiind pusă la intrare. Este
cumva descrierea aceasta o pildă a vieţii tale? Ai tu cumva peştera ta proprie în care îţi trăieşti viaţa şi acolo este pusă o mare
piatră la intrare? Acolo înăuntru unde te afli eşti legat cu multe fâşii de pânză şi cu ştergare; fâşii de pânză, de fapt funii de moarte:
aceste funii te ţin prizonier acolo, este o peşteră în care îţi trăieşti viaţa, e întunecoasă, e închisă. Alţii îşi trăiesc viaţa afară, la
soare, alţii sunt liberi să se mişte, dar tu eşti legat. Aceste fâşii ale morţii te-au înfăşurat, te-au legat în legătura morţii, dar Domnul
Isus este afară, El nu este înăuntru, El nu este cu tine în mormântul acesta. Lumina Lui străluceşte intens, luminează întreaga lume,
dar nu luminează peştera mormântului tău.
 Am permis noi deja cuiva să rostogolească această piatră din faţa pesterii? Ucenicii Domnului Isus, prietenii Domnului Isus pot să
rostogolească, să îndepărteze această piatră din faţa intrării, dar e posibil că până în ziua de azi tu încă nu le-ai permis să o facă:
poate că ai lipit un afiş şi ai scris „Apropierea interzisă”, şi toţi trecătorii se uită, se minunează ce stare e acolo în peşteră.
Da, noi mergem duminica la predică, salutăm pe pastor foarte prietenos. Suntem întrebaţi: „Cum îţi merge azi?” „Îmi merge foarte
bine, mulţumesc! Aşa de bine îmi merge: o săptămână întreagă n-am avut niciun accident de maşină, nimeni din familia mea n-a
murit, nimeni nu m-a înjurat săptămâna trecută, am avut, din contră, o săptămână deosebită, oamenii mi-au dat câţiva lei, pot să
spun: a mers bine!” Mergi la biserică duminica, cânţi acolo, te rogi acolo, asculţi Cuvântul (dacă îl asculţi), şi corul cântă atât de
minunat, dar în inima ta este încuiat, închis, intrarea interzisă.
 Da, este posibil că mai este un prieten sau o prietenă cu tine în peştera ta, dar părinţii tăi habar nu au de acest lucru, pentru că tu
ai timpul tău când te vei strecura în peştera ta. Acolo eşti singur în peştera ta, acolo te preocupi tu în bezna aceea cu tine însuţi,
acolo îţi trăieşti tu viaţa ta proprie.
Nimeni nu are voie să-ţi prescrie sau să-ţi spună cum să-ţi trăiesti viaţa: „Acolo am eu pacea mea, acolo părinţii mei nu au ce-mi
spune, acolo în peşteră nu ajung cuvintele pastorului, nici cuvintele Domnului Isus nu mă ajung în peştera aceea. Acolo am eu
liniştea mea, acolo nimeni nu îmi poate face ceva rău, acolo nimeni nu se poate apropia prea tare de mine”.
Există oameni care tot timpul se simt călcaţi pe picior, poţi să vorbeşti cum vrei cu ei, tot dur eşti când spui ceva.
Sau seamănă cumva viaţa noastră cu aceea a nebunului din Gadara? Când Domnul Isus a trecut marea şi a ajuns acolo, el a venit
dintre morminte gol, dezbrăcat de tot şi a ţipat: „Ce am eu de-a face cu tine, Doamne Isuse, ai venit la noi doar ca să ne chinuieşti?”
Poate că Domnul Isus îţi este şi ţie un chin, dar El vrea să te dezlege, să te scape din legătura acestor fâşii ale morţii.
Dar eu gândesc altfel: „O, dacă vine Domnul Isus acolo, eu atunci trebuie să renunţ la computerul meu, o, dacă vine Domnul Isus,
atunci trebuie să las deoparte caietele şi revistele pornografice, atunci nu mai am voie să merg la chefuri, atunci nu mai am voie să
merg la cinema, la niciun fel de petrecere… atunci trebuie să renunţ la obiceiul meu frumos de a ieşi în fiecare seară în oraş. Atunci
nu mai am voie să îmi petrec primele ore pe străzi, mi se fură toată libertatea…” şi nu realizez că păcatul roade ca o cangrenă în
viaţa mea. Nu realizez că pornografia roade ca un cancer în creierul meu, felul meu de gândire se îmbolnăveşte: dacă văd un băiat,
dacă văd o fată, eu nu mai sunt în stare să gândesc ceva frumos, ci este acest cancer care a distrus creierul meu.
Eu nu mai pot să spun „aici este o fată, se vede că Domnul Isus a murit pentru ea!”, eu nu mai pot să spun: „ce minunat, ce
frumoasă este această soţie în felul cum este ea supusă soţului ei!”, „câtă dragoste străluceşte curat din acea fată!”, „ce preţioasă
este răbdarea acestei femei”, „cât de liniştit poate să fie acest băiat, ce cuvinte preţioase scoate el de pe buzele sale, cum poate el
să se poarte de prietenos!” .
 Nu, prin gândirea mea stricată eu rup totul, eu stric totul, trupul trebuie dezbrăcat şi mă gândesc la cele mai mari urâciuni uitându-
mă la acea persoană. Dar aceste lucruri au fost plantate în noi de pornografie, au început să crească şi acum aduc roade. Atunci
toată gândirea noastră este împinsă, este condusă de păcat: păcatul aduce moartea!
Aşa începe: mama a zis: „Din sucul acesta, doar acest pahar pe care ţi-l dau eu acum!”; mama pleacă, mai pun încă un pahar, mai
beau încă o dată!
Toţi colegii au bani de buzunar, doar eu nu? Şi au lei cu grămada! Îmi iau şi eu câţiva bănuţi!
Toţi colegii au sandwich, eu niciunul! Profesoara câştigă cu milioanele! Merg la poşeta ei şi îmi scot şi eu de acolo ceva!
Văd zece euro, pun repede piciorul pe ei până trec toţi. Atunci îi bag în buzunar: „Doamne, ce bun eşti cu mine! Acum direct la
McDonald’s mă duc, o, de când mă rog să pot merge la McDonald’s!”.
Dar atunci urmează pasul al doilea: îmi fac rost de un cuţit:invăţ o lecţie: dacă ameninţ pe cineva îmi dă nu doar câţiva lei! Încep
mai întâi cu copiii, când mă fac mai mare o încerc şi la adulţi. Nu mai ajunge cuţitul, îmi fac rost de un pistol; la început o mie de lei
mi-au ajuns, acum caut milioanele.
 A venit o femeie la noi la misiune în Africa de Sud. Ea a fost expertă în a fura maşini: de fiecare dată când a trecut o maşină
scumpă pe lângă ea, tot sângele ei incepea să clocotească şi toată gândirea şi mintea ei s-au învârtit: „Cum pot pune mâna pe
maşina asta?”. De multe ori s-a pus pe scaunul volanului îmbibat în sângele oamenilor pe care ea i-a omorât ca să poată pune
mâna pe maşină.
Aşa începe păcatul: mic, neînsemnat, noi l-am numi la început nevinovat, şi ajungem până acolo că funiile morţii ne înfăşoară şi ne
leagă, până ajungem acolo unde nu mai putem să vedem clar. Noi suntem influenţaţi şi împinşi de lucrurile pe care ni le dorim, pe
care le vrem, dar Domnul Isus stă în afara peşterii: doar El poate să ne scoată, să ne salveze din această peşteră.
Am permis noi oare deja ca această piatră să fie rostogolită, să fie dată la o parte din faţa vieţii noastre?
Domnul Isus a spus: „Îndepărtaţi piatra!”, dar Marta, sora mortului, a spus: „Doamne, miroase deja greu!”
Într-o zi, o mamă cu fiul ei au trecut prin faţa unei fabrici de bere; vântul bătea dinspre fabrică spre ei şi micuţul spune: „Mămico, aici
miroase ca tata!” Băieţelul habar nu a avut de unde vine mirosul acela ciudat de la tatăl său. Exact la fel, păcatul îşi impregnează
putoarea, mirosul lui în noi.
Marta, sora mortului, a zis „Doamne, miroase greu, e mort de patru zile!”
 O, noi ne dorim să ajungem la Hollywood, nu ştiu unde ne dorim noi să ajungem. Fetele visează un singur lucru: „Să mă fac
fotomodel, păpuşă de modă, ca să fac mulţi bani”. În exterior ai impresia „o, ce fete frumoase, o, ce băieţi frumoşi”, dar imoralitatea
care pute de acolo, divorţurile, familiile stricate şi rupte care sunt acolo … la aceştia noi ne uităm, ne lăsăm impregnaţi, influenţaţi
de un astfel de stil de viaţă şi toată lumea noastră este stricată de acest stil de viaţă care are loc acolo. Acolo nu se cunoaşte
curăţia şi sfinţenia, la ei nu există aşa ceva, că soţul poate să ia braţul soţiei în braţul său şi să-i spună: „Tu eşti prima în viaţa
mea!”, nu, ea până ajunge la braţul lui e deja de mâna a patra, nici nu mai poţi număra câţi bărbaţi au fost deja în viaţa ei. Sunt
câţiva cărora le place foarte mult când îşi cumpără o maşină să cumpere una veche. Da, cei mai mulţi ne dorim să avem maşinile
cele mai noi, cele mai performante, dar ca să ne păstrăm curaţi şi neatinşi ne costă prea mult.
 Rar găseşti o vaduvă adevărată, o văduvă care rămâne în rugăciune, o văduvă care rămâne în această stăruinţă de a se ruga
pentru alţii.
Unde mai găseşti azi un văduv pe lângă care pot să treacă fete tinere, femei tinere, el nu are treabă cu ele, el stă în faţa Domnului.
Un coleg de armată căsătorit mi-a zis „Căsătoria e valabilă doar cincizeci de kilometri depărtare de casă, peste cincizeci de
kilometri poţi trăi cum vrei tu.” Cum? Ca un câine, ca un porc? Mulţi în deplasare dorm în hotelul, în motelul cutare şi îşi trăiesc o
viaţă condusă de poftele lor.
Dar ce minunat că Lazăr a avut două surori care L-au căutat şi L-au chemat pe Domnul Isus: „Doamne Isuse, fratele nostru a murit,
Doamne Isuse, vino, fratele nostru s-a îmbolnăvit, trebuie să vii!” Ele îşi puseseră toată nădejdea lor în Domnul Isus. Ele au spus
„Domnul Isus este singurul care poate să ne salveze fratele! Domnul Isus este unicul care poate să ne vindece de această
moarte!”. Ele au avut o inima care mai poate să plângă şi să spună „O, Doamne Isuse, dacă Tu erai prezent n-ar fi murit fratele
nostru”.
Poate că tu nu ştii câţi oameni plâng pentru faptul că ne trăim viaţa aşa cum ne-o trăim. Tu poate că nu ştii cât de mult pastorul tău
strigă la Dumnezeu „Doamne Isuse scap-o, scapă-l din această viaţă pierdută!”, pentru ca tu traiesti in păcat. Poate plânge soţul
tău, poate plânge soţia ta, poate plânge fiul tău, fiica ta şi strigă „Doamne Isuse, Tu singur poţi mântui din această moarte!” Mai
auzim noi acest plâns? Auzim noi vocea Domnului la intrarea mormântului? Te cheamă pe nume! Permite ca piatra să fie pusă
deoparte, rostogolită de acolo. Nu Domnul Isus a îndepărtat piatra, El a dat un ordin ucenicilor Săi: „Voi rostogoliţi piatra!”
Domnul Isus stă în faţa uşii inimii şi bate. Domnul Isus n-o să-ţi smulgă paharul de bere din mână, dar El îţi va vorbi: „Nu mai pune tu
mâna pe el!”. Domnul Isus îţi spune :”Nu te mai duce acolo!”. Domnul Isus îţi spune „Ascultă de Mine, nu mai asculta de poftele
tale!”. Şi dacă vom rostogoli piatra, atunci vom auzi iarăşi vocea Lui. Atunci El ne va chema afară din acel mormânt, atunci noi vom
putea fi dezlegaţi, eliberaţi de aceste legături de moarte.
Ne amintim de acea femeie preacurvă care a fost adusă la Domnul Isus de către cărturari şi de farisei. Da, acei făţarnici au adus
păcătoasa la Domnul Isus. Ei au mers şi au împins piatra din faţa mormântului, au venit la Domnul Isus şi au spus „Doamne Isuse,
legea lui Moise spune „o astfel de femeie trebuie împroşcată cu pietre”, ce spui Tu?” Domnul Isus s-a aplecat, a scris în nisip şi le-a
zis: „Cel ce este fără păcat, acela care n-a făcut păcatul ei, să arunce prima piatră.”
Prieteni, noi putem ajuta pe alţi oameni doar dacă noi am fost dezlegaţi din păcatele noastre, doar dacă noi am primit iertarea
păcatelor noastre. Această femeie preacurvă L-a întâlnit pe Domnul Isus şi când Domnul Isus iarăşi s-a ridicat după ce scrisese, a
întrebat-o pe acea femeie preacurvă: „Unde sunt acuzatorii tăi, unde sunt aceia care te-au acuzat? N-a mai rămas niciunul?”
Ascultaţi cuvintele vindecătoare al Domnului Isus: „Atunci nici Eu n-o să te mai acuz, nici Eu nu am să te omor, dar du-te şi nu mai
păcătui!”
Vedeţi ce ne aduce Domnul Isus? O viaţă eliberată din păcat, întru totul eliberat: „…nu mai păcătui!”. Împreună cu Domnul Isus, nu
mai există un păcat care mai poate să ne ţină prinşi! Când vine Domnul Isus, El face totul nou: gândurile mele vor fi înnoite,
cuvintele mele vor fi curăţite. Reacţiile mele sunt de-acum înainte conduse de Domnul Isus, interesele mele sunt conduse de
Domnul Isus. De-acum înainte nu mai merg pe calea mea, acum eu spun: „Doamne Isuse, mergi Tu înaintea mea, iar eu te voi
urma!”. Astfel, puterea păcatului este frântă, fâşiile morţii nu mai pot să mă ţină legat. Şi Lazăr n-a mai fost găsit printre cei morţi, a
înviat;cel care trăia printre morminte a fost un om vindecat, n-a mai umblat ca un nebun. Dacă vine Domnul Isus, chiar şi un criminal
se schimbă, va fi scăpat de gândurile sale criminale. Atunci el va primi un gând nou, el nu va mai avea gânduri de a lua cuiva viaţa,
el va avea gânduri să aducă viaţă celor din jur.
Când femeia samariteancă L-a întâlnit pe Domnul Isus la fântâna lui Iacov, ea a zis „Doamne, dă-mi din apa aceasta!” Isus i-a spus
„Du-te înapoi în viaţa ta: cu câţi bărbaţi şi băieţi ai umblat deja? Du-te înapoi!”. El a adus-o înapoi în viaţa ei trecută: „Această viaţă
trebuie să se schimbe: niciun băiat, niciun bărbat mai mult în viaţa ta!”
Aşa vine Domnul Isus în vieţile noastre, în casele noastre, în maşinile noastre şi El curăţeşte, şi El înlătură tot ce e necurat, ce
trebuie înlăturat. Atunci când vom fi împliniţi de Domnul Isus, vom avea destul în El, n-o să mai avem interes de aceste lucruri
păcătoase. Când Domnul Isus intră în casă, El curăţă întreaga casă şi toate lucrurile care sunt rele trebuie scoase, dar acest lucru
se poate întâmpla doar atunci când noi permitem Domnului Isus să intre în peştera noastră, în felul nostru de viaţă unde ne-am
retras. Atunci peştera mea va fi preschimbată într-un loc ceresc.
În Psalmul 24 găsim o rugăciune: „Doamne, cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul lui cel
sfânt?”.   
Ne dorim să urcăm mai aproape de Domnul, până la locul Lui cel sfânt? Dragul meu prieten, dacă nu ne hotărâm să urcăm muntele
cel sfânt al Domnului, atunci o vom lua spre prăpastie în mod automat. Nu trebuie să faci multe, lumea trece cu toate poftele, cu
toată frumuseţea ei.Doar aceia care îl urmează pe Domnul Isus vor fi scăpaţi din acest blestem şi ce scrie în versetul patru? „Cel ce
are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele”. Haideţi să ne uităm la mâinile
noastre: cum arată mâinile noastre, sunt nevinovate? Nu m-am îndatorat? N-am luat eu cumva lucruri care nu-mi aparţineau? Am
mers şi le-am dat deja înapoi? Am plătit eu deja datoria mea? Mi-am facut o datorie la o persoană: i-am dat deja înapoi ce i-am
promis că îi dau înapoi? Poate că eu am păgubit deja oameni cu mâna mea, dar niciodată nu am mers sa pun în ordine. Poate că
am promis deja multe cu gura mea. Atunci am luat lucruri, oamenii s-au încrezut în mine, dar niciodată eu nu am împlinit lucrurile
promise.
Copii, vă întreb pe voi: voi acasă, în casa voastră, aveţi mâini curate? În şcoală: mâini curate, sau a avut loc o înşelăciune? M-am
strecurat prin viaţă cu minciuni?
„Cei cu inima curată …”: ai tu o conştiinţă curată? Poţi să te înfăţişezi în faţa oricărui om: „Eu nu am o conştiinţă încărcată faţă de
niciun om, eu n-am vorbit lucruri rele despre el, conştiinţa mea este curată, eu n-am răspândit minciuni despre el, conştiinţa mea e
liberă!”?
„Cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună …”: am zidit eu pe ceva ce nu este întru totul adevărat? Am făcut eu ceva „de parcă”, dar
care nu a fost adevărul întreg? L-am înşelat cumva pe Domnul Isus? Poate I-am promis deja multe: „Doamne Isuse, dacă mă vei
scăpa din această criză de bani, atunci ... ” şi am vorbit cuvinte multe! „Doamne Isuse, dacă îmi vei vindeca copilul, atunci Îţi voi
dedica toată viaţa mea!” „O, Doamne Isuse, dacă mi-ai putea schimba soţul, atunci eu voi putea fi o soţie cum vrei Tu!”
„O, Doamne, dacă ai putea să îl întâlneşti pe tatăl nostru,  atunci Te voi lăuda şi Îţi voi mulţumi!”. Şi după aceea I-am mulţumit
Domnului sau ne-am jelit doar? Poate că am ramas îndatoraţi Domnului să Îi mulţumim. Poate că I-am promis Domnului „Doamne
Isuse, atunci toată viaţa mea Îţi voi rămâne credincios!”. I-am rămas Domnului credincioşi sau I-am devenit necredincioşi? Am pus
noi deja în ordine necredincioşia noastră faţă de Domnul?  Cine va putea urca pe muntele Domnului? Cine va putea locui în locaşul
Lui cel sfânt?Sau vrem să trăim mai departe aşa cum doreşte inima noastră? „Întotdeauna când voi avea nevoie de Domnul îl voi
căuta, dar dacă nu am nevoie de El, de ce să îl caut?” O să aibă El într-o zi nevoie de tine?
 O să silească El, o să-l bage cu de-a sila pe un astfel de om în cer ca după aceea să-i spună  „O, rob credincios!”? Va putea El
spune atunci despre tine „Priviţi mireasa îmbrăcată cu podoabe sfinte!”? Poate Domnul Isus să spună „Intră, ia loc lângă Avraam,
Isac, Iacov şi Eu Îmi voi pune un şorţ, şi Eu îţi voi sluji!” Va putea să spună Domnul Isus „Pentru tine Eu Mi-am dat şi Mi-am pierdut
viaţa pe acest pământ, pentru tine Eu am înviat din morţi şi M-am suit la dreapta Tatălui!”? Va trebui atunci să ne aplecăm de
ruşine? Vom crăpa de ruşine: „Doamne, da, da, pentru celălalt, dar se pare că nu pentru mine!”?
   Trăieşte aşa ca bucuria ta să fie într-o zi mare când El te va chema şi lasă astăzi deja această bucurie să fie mare, să fie gigantă
pentru mântuirea Lui! Să fim plini, umpluţi cu viaţa Lui, cu mântuirea adusă de El, ca viaţa noastră să fie o mulţumire pentru că El
ne-a scos din peştera noastră moartă şi să spunem „Doamne Isuse, mergi Tu toată viaţa mea înaintea mea!”. O, Domnul să ne dea
acest har!



1 Februarie 2009 - Serviciu de ardere: "Cum poţi fi dezlegat de
fâşiile morţii".

Predica Detlef Stegen
   Doamne Isuse, Tu care eşti atotputernic, Tu care împărăţeşti peste ceruri şi peste pământ,
vrem să ne închinăm azi în faţa Ta. Doamne, Tu chiar respiraţia noastră o ţii în mâna Ta, Tu ne-
ai dăruit viaţa; noi nu suntem aici din greşeală, noi nu suntem aici pentru că noi aşa ne-am
gândit, dar Tu ţii pe fiecare în parte din noi în mâna Ta.
Doamne, coboară-Te şi astăzi în mijlocul nostru: vorbeşte-ne, lasă ca Duhul Tău să coboare
iarăşi să lucreze în mijlocul nostru. Lucrează în noi şi la vieţile noastre aşa cum Îţi place Ţie.
Binecuvântează-ne această oră pentru slava numelui Tău.

Deschidem Cuvântul la
Efeseni 2:1 " Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre".

Păcatul aduce moartea: în orice palate mari am trăi, oricâte lucruri scumpe am avea, păcatul
aduce moartea. Chiar dacă am fi săraci ca Lazăr şi ne-am plânge împotriva tuturor celor din jurul
nostru care sunt bogaţi, păcatul ne va aduce moartea şi poate acest păcat să fie cât de arătos,
cât de atrăgător şi frumos, el ne aduce moartea. Poate să fie pofta cărnii, ceva ce place acestui
trup, ceva ce produce o bucurie, o satisfacţie acestei cărni şi îmi urcă duhul la înălţimi. Chiar
dacă mi-ar ridica sufletul până aproape în cer, păcatul îmi aduce moartea, păcatul duce la
moarte. Atunci n-o să mai văd cerul, unde vreau neapărat să ajung, voi vedea doar iadul care
mă aşteaptă.