Pocăința – adâncă sau superficială

1 Corinteni 2:14,15

14Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste. 15Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni.

Sunt doua feluri de pocainta: a omului firesc (pocainta psihica) si a omului duhovnicesc (pocainta in Duhul lui Dumnezeu). Amandoi Il cauta pe Domnul Isus, dar pocainta e la nivel diferit. Prima e la nivel sentimental, iar a doua intra pana in maduva. Cautarea celui duhovnicesc este sa fie tot mai mult ca Domnul Isus, iar cel firesc ramane in acelasi loc ca anul trecut si ceilalti ani.

 

David si Saul

Amandoi au pacatuit. Pacatul lui David a fost mai strigator la cer. Dar nu greutatea conteaza, ci felul cum s-a intors la Dumnezeu.
Saul nu L-a asteptat pe Dumnezeu. El a hotarat, a facut pasi din el insusi, pentru ca a devenit mare in ochii sai.

 

1 Samuel 15:20

20Saul a raspuns lui Samuel: „Am ascultat glasul Domnului si m-am dus in calea pe care ma trimitea Domnul. Am adus pe Agag, imparatul lui Amalec, si am nimicit cu desavarsire pe amaleciti;

 

Prima reactie a omului firesc:
Am ascultat. De fapt nu isi mai da seama ca nu a ascultat pentru ca a devenit mare in ochii sai.

A doua reactie:
Eu sunt pe cale, eu nu vreau o cale fara Dumnezeu. Este ferm convins ca e pe cale.

Omul firesc, nemai fiind condus de Duhul Sfant, ci condus de el insusi, de imprejurari, e convins ca e pe cale si asculta, si traieste in ascultare.

 

Osea 7:9

9Niste straini ii mananca puterea, si el nu-si da seama, il apuca batranetea, si el nu-si da seama.

 

Efraim, a fost din semintia aleasa prin care vine Mesia. Dar Iuda a ajuns aceasta semintie, Efraim pierzand din cauza ca niste straini ii mancat puterea, si el nu-si da seama, la fel ca si Saul.

Care sunt acei straini?

A nu te putea smeri? Muzica ce o asculti? Filmele la care te uiti? Telefonul?

 

Dumnezeu ne da putere, El Insusi in noi e puterea.

Dar o putem pierde si grav e cand nu ne mai dam seama. E har cand un copil al lui Dumnezeu si-a pierdut puterea si nu se lasa pana nu primeste inapoi ce a pierdut.

 

Lucrurile straine i-au mancat puterea. Lucrurile lumesti au nevoie de hrana, consuma din lucrarea Duhului Sfant, pana cand toata lucrarea din el e mancata. Ramane o forma exterioara, dar launtrul e mancat. Tragic este doar daca nu-mi mai dau seama.

Cum ajunge un crestin repede in acasta stare? Daca sa intampla ceva si se retrage in sine. Intre crestini se formeaza bisericute, cate doi, trei care au aceasi problema, restrase. E cea mai mare problema in bisericile mari, aceste grupuri izolate, independente, de care nimini nu stie ce fac.

Daca ne lasam condusi de noi insine pierdem putere.

 

Saul a zis ca poporul e problema nu el. Se poate spune ca este o lege spirituala: Daca cineva are probleme cu o sora, un frate, in familie, problema e la sine. Sa ne cercetam de ce ne retragem, asteptand ca ceilalti sa se schimbe.

 

1 Samuel 30

30Saul a zis iarasi: „Am pacatuit! Acum, te rog, cinsteste-ma in fata batranilor poporului meu si in fata lui Israel; intoarce-te cu mine, ca sa ma inchin inaintea Domnului Dumnezeului tau.”

Inima omului firesc: Am pacatuit, dar nu ma fa de ras in fata poporului. Pentru omul firesc e importanta parerea oamenilor – pocainta sufleteasca, care cauta reputatia. Omul duhovnicesc se poate smeri si cand nu e vinovat. Pocainta fireasca e lepadata.

 

Cain si Abel

Cain pare ca a dat mai mult, dar Dumnezeu nu s-a uitat la asta. Apoi s-a vazut reactia, omul firesc si cel duhovnicesc.
Pocainta sentimentala, care ne face sa ne simtim bine in sufletul nostru, dar nu ne mai dam seama de adevar.

Sa ne cercetam ce fel de pocaiti suntem: sentimentali sau duhovnicesti?

Cuvantul lui Dumnezeu e o sabie. Nicodata nu ne putem simti bine daca ascultam Cuvantul.

 

Reinoirea chemarii lui Dumnezeu

Cand am fost tanari in credinta aveam putere, hotarare. Acum parca nu mai suntem asa hotarati. Eram ca vulturii. Aceasta chemare trebuie inoita. Iti reinoiesti chemarea de fiecare data cand se pierde? Omul natural devine tot mai batran, dar cel duhovnicesc tot mai tanar. Te arde chemarea Domnului? „Ravna pentru casa Tatalui ma mananca.”

Reinoieste chemarea! Altfel o pierzi. Cat de des reinoieste-o!

 

Matei 24:37

37Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului.

Vremurile din urma sunt ca in zilele lui Noe. Ei mancau, ei beau, ei se insurau, ei faceau totul cum credeau ei ca e bine. „Ei”
Masura tuturor lucrurilor este omul. Dumnezeu trebuie sa fie masura lucrurilor. Omul sa nu manance, sa nu bea, sa nu se insoare fara El, din El. Ei nu au stiut nimic de potop, nu au mai realizat nimic, au crezut doar in ei insisi.

Vremurile din urma au ceva in plus fata de vremurile lui Noe:

Anestezia – nu mai simtim ca privirea e murdara, ca urechea nu e buna.

 

Geneza 6

Fii lui Dumnezeu si-au luat sotii dupa placul lor si nu au ales cum a lasat Dumnezeu de la inceput. Adam stia ca Dumnezeu e cel care alege si e bine. Si la fel este si pentru copiii lui Dumnezeu, alegerea sa o faca Dumnezeu. Au aparut uriasii ca urmare. Uriasi, oameni care s-au crezut cineva, oameni cu nume. Pocaitii au devenit oameni cu nume, valorosi, importanti.

Omul firesc nu primeste lucrurile lui Dumnezeu, sunt nebunie pentru el.

David (duhovnicesc)
A mers in fata intregii lumi si a recunoscut pacatul, si Dumnezeu l-a primit.

Nu te lasa influentat de imprejurari, de oameni, lasa-te influentat de Unul singur. Cel care a dat totul pentru tine.