Sabia lui Cristos sau sabia acestei lumi

Cine iți este Isus? Ce este El pentru tine?

Aceasta e întrebarea fundamentală pentru viețile noastre.

Matei 10:34 – 37

 

34Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. 35 Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. 36 Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. 37 Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

O interpretare greșită a sabiei, o găsim în Luca 22:36-38, unde Domnul Isus le-a dat o lecție ucenicilor.

 

36Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.

37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El a fost pus în numărul celor fărădelege.’ Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.”

38 „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Şi El le-a zis: „Destul!”

Există o sabie metalică a lumii, există o sabie ascuțită a limbii omului necreștin care taie și rănește în adâncul sufletului.

Dar Domnul Isus vorbea de o altă sabie.

 

Sabia din Matei 10 este sabia Cuvântului său. În Evrei 4:12 scrie:

12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.    

Sabia lui Cristos nu amestecă, ci unește. Înainte să unească, desparte însă.

În aceste vremuri din urmă, Isus cel înviat din morți a fost înlocuit de un alt Isus. Un Isus care place șarpelui cel vechi.

2 Corinteni 11:3 3Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. 4 În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă evanghelie*, pe care n-aţi primit-o, o, cum îl îngăduiţi de bine!

Pacea acestei lumi este să ne simțim bine. Dar sub Cuvântul lui Dumnezeu nu e locul să ne simțim bine, ci locul unde Dumnezeu poate să ne răscolească, să despartă în viețile noastre ce e bun de ce este rău, să creștem spiritual.

Această evanghelie nouă mă lasă așa cum sunt.

1 Corinteni 2:14-15

 

14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. 15 Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.

Poți să crezi în Domnul Isus cu sufletul tău,  dar atunci El trebuie să fie așa cum vrei tu.  Credința ta, este atunci la nivelul sufletului.

Sunt mulți care sar în timpul predicilor, dansează pentru Domnul Isus, cântă cântări de laudă ore întregi, dar merg acasă și sunt depresivi.

Iarăși trebuie să meargă să fie cuprinși de o bucurie artificială, iarăși li se umflă sufletul, dar apoi merg acasă și sufletul li se desumflă.

Acesta este omul „anthropos psychon„, omul sufletist, omul firesc care nu primește lucrurile lui Dumnezeu.

Omul duhovnicesc vede clar, are darul de deosebire. Nu poate fi oprit de nimeni, a văzut ținta și știe că e călăuzit de Duhul Sfânt.

Între ei nu poate exista unitate.

Sabia aceasta desparte fiu de tată, fiică de soacră, frate de frate, soră de soră.

Scoate ce a fost întuneric din viața ta. Nu crede că timpul acoperă.

Trebuie să te smerești să mărturisești păcatul tău în fața unui martor.

Domnul Isus a venit să despartă lumina de întuneric.

Pe timpul în care în Roma erau martirizați creștinii, istoria menționează un tânăr care a fost prins, schingiuit, bătut și urma să ardă pe rug. Dar înainte de a-l arde, l-au ars cu fier roșu pe trup, în fața orașului adunat. În acest timp, s-a auzit din mulțime vocea unei femei: „Trăiască Isus Cristos, Domnul, trăiască Evanghelia Lui minunată!”.

A fost mama lui.

O, de am avea în noi iarăși, focul creștinilor de la început…