Îngrădirea Domnului

Locul de îngrădire, unde Domnul Îi duce pe ai Săi. „Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a zis ucenicilor: „Stați jos aici în timp ce Eu Mă voi duce acolo să mă rog!“(Matei 26:36) Dacă spun că sunt al Lui, trebuie să mă aștept ca El obligatoriu să mă ducă într-un astfel de loc. Domnul aduce ocazii prin care Îi îngrădește pe ai Săi. Tocmai pentru că sunt ai Săi, pentru că sunt ucenici.

De ce Îi duce Domnul pe ucenici într-un astfel de loc? „Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui.(Deut 8:2) Câteodată Domnul mă duce pe drumuri, pe care nu aș alege niciodată să merg de unul singur, pentru că-Și dorește:

Să mă smerească. Poate că mai vede o mândrie ascunsă în mine, în ceea ce spun, în felul cum o spun, în ceea ce fac. Poate nu arăt neapărat celorlalți, dar în inima mea am această mândrie ascunsă. Domnul aduce o ocazie, o îngrădire. Deodată nu-mi mai iese nimic din ceea ce vreau să fac. Ce iese atunci din inimă? Ce cuvinte ies? Îmi dau seama că poate Domnul vrea să mă smerească, să-mi arate ceva ce este înăuntrul meu și nu am supus Lui?

Până Domnul nu vede că I-am supus totul, El mă va îngrădi. Cu scopul să-I predau Lui ceea ce El vede că nu e predat. Pentru că sunt ucenicul Lui, El nu-și poate lasă ucenicul așa. Dacă Domnul îmi arată ceva, nu trebuie să cad în depresie, gândind: vai cum am putut eu să fac așa ceva, să spun așa ceva? Domnul se atinge de ucenicul Lui în ceea ce vede că are nevoie. Să-L lăsăm să facă lucrarea Sa. Și dacă observăm că Domnul pune degetul pe ceva, să ne smerim. Smerenie înseamnă: Doamne Tu ai dreptate, si eu iți supun acest lucru.

Să-mi cunoască pornirile inimii. Îmi dau seama de pornirile inimii mele? Domnul Isus știe că ce iese din gura mea vine din inimă. Vrea să vadă ce iese de pe gura mea. Nu atunci când e de față un frate sau o soră duhovnicească, pentru că nu-mi permit, am grija față de ei. Dar când sunt cu cei cu care îmi permit, ce cuvinte am, ce atitudine am? Dar in gândul meu, ce porniri sunt? Poate că acesta pornire, care nu-I place Domnului, o simt doar înăuntru, mă feresc să o arăt. Dacă este așa, avem nevoie să venim in lumina Lui, până nu e prea târziu.

Să ne uităm la Iuda: el era întotdeauna cu ceilalți, făcea ce făceau ceilalți, nu spunea multe, probabil vorbea frumos. Dar în inima lui, în mintea lui, erau porniri păcătoase, pe care el le-a lăsat ascunse. Este la fel și cu mine? Sunt cu ceilalți, fac ce fac ceilalți, mă supun la reguli, dar în inima am porniri nepotrivite, pe care le țin ascunse, ca să nu știe prea mulți de ele. Diavolul poate umple o astfel de inimă; care caută să nu facă greșeli prea multe de ochii oamenilor, dar nici să trăiască in lumină. Diavolul poate umple o astfel de inimă mai mult decât una care nu L-a cunoscut pe Domnul niciodată. Mai mult decât a preoților, a cărturarilor.

Ce este umblarea in lumină? „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat. (1 Ioan 1:7) Umblarea adevărată este după standardul Domnului Isus, cum El este in lumină. Nu o umblare ocazională, să merg când sunt strâns la ușă, și nu mai am altă opțiune. Nu umblare de ochii oamenilor, pentru că este ipocrizie.

Oare nu ai tu o relație cu Dumnezeu, ca atunci când observi o pornire rea a inimii, o poftă necurată, să simți nevoia de lumină? Dacă nu, atunci este în tine un teren bun pentru ca puterile întunericului să-și desfășoare activitatea. Prin mine și prin tine în lucrarea Lui. Poți să tragi de dimineața până seara, dar dacă nu umbli în lumină așa cum este El, lucrările celui rău se vor împlini prin viața ta. Dacă El mă îngrădește și deodată observă pornirile rele ale inimii mele, El face asta pentru că Îi sunt ucenic, și vrea să fiu al Lui, să mă curețe.

Să vadă dacă am să păzesc sau nu poruncile Lui. Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; (Ioan 14:15,16) Dacă păzim cuvântul Lui, dacă ascultăm de El, chiar și atunci când suntem îngrădiți, ne va da un Apărător, Ajutător. Ca să ne ajute, să ne apere. Duhul adevărului, care îmi va spune adevărul, mă va conduce in adevăr.

El se va arăta, se va descoperi acelei persoane care ascultă de El. „Cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.” Dacă nu mi se arată, trebuie sa mă întreb daca păzesc poruncile Lui, sau merg cum cred eu. Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.” Domnul Isus, Dumnezeu Tatăl vin și locuiesc înăuntrul meu.

Dacă găsești undeva promisiuni mai mărețe, atunci într-adevăr nu trebuie să asculți poruncile. Dar dacă aceste cuvinte fac mai mult decât orice poftă a ta, decât orice dorință, atunci se merită să lupți, și să înveți să asculți de Domnul Isus. El să fie mai de preț decât orice situație, oricât de îngrădită ar fi. Un ucenic vine la Maestrul lui ca să fie învățat.

Daniel Meilă

Toate devoționalele